PRIMARIA COMUNEI SENDRICENI

Judetul Botosani

PREZENTARE LOCALA

    Teritoriul comunei Sendriceni este asezat in partea de nord-vest a judetului Botosani, bazinul superior al paraului Jijia, in amonte de confluenta acestuia cu paraul Buhai. Din punct de vedere fizico-geografic se afla in zona de contact a Campiei Moldovei cu Podisul Sucevii, microzona numita Dealurile Ibanestilor.
    Fata de municipiul Dorohoi se afla la o distanta de 8 km., intr-un tinut deluros cu altitudine redusa, media fiind in jur de 200m. Suprafata totala a comunei este de 6343 ha.
    Prin asezarea geografica teritoriul comunei Sendriceni apartine zonei depresionale Botosani-Dorohoi, la contactul dintre Campia Moldovei si Dealurile Ibanestiului (afirmatie facuta de V. Bacauanu-Studiu geografic-Campia Moldovei).
    Cele doua vai largi din apropiere, cea a Siretului la vest, si cea a Prutului in est, se afla, respectiv la 15 km a doua.

    Din punct de vedere geomorfologic teritoriul comunei Sendriceni apartine Platformei Moldovenesti, reprezentata prin depresiunea de contact Vaculesti-Sendriceni-Pomarla, situata intre culmile dl. Bour aflat in stanga Siretului si campia Baseului in parte de est.

    Din punct de vedere al asezarii matematice, comuna Sendriceni se gaseste la intretaierea paralelei de 47 grade si 57 minute latitudine nordica cu meridianul de 26 grade 15 minute longitudine estica.
    Coordonatele geografice respective demonstreaza faptul ca teritoriul comunei Sendriceni este asezat in plina zona temperata, fiind supus influientelor climatice continentale ale Europei de Est si mai putin ale Europei Centrale, ori de sud-vest sau sud, desi cea mai mare parte din precipitatii sunt opera maselor de aer care se deplaseaza dinspre vestul si nord-vestul Europei. Aceasta asezare explica influenta pe care o au elementele est-europene in vegetatia si fauna comunei, elemente ce sunt caracteristice silvostepei.
    Comuna Sendriceni este asezata pe drumul judetean asfaltat Dorohoi-Radauti Prut si drumul judetean Siret-Varful Campului-Bucecea.
    Este legata de resedinta judetului, municipiu Botosani prin doua cai rutiere: Botosani-Bucecea-Vf.Campului-Calinesti- Sendriceni (folosita de locuitorii satului Horlaceni) si Botosani-Dorohoi-Sendriceni (cea mai utilizata).
    Al doilea centru urban cu care comuna realizeaza legaturi (cele mai stranse) este municipiul Dorohoi, aflat la doar 10 km.
    Limita nordica, cuprinsa intre versantul sudic al dl. Iezer si cursul mijlociu al paraului Buhai, desparte teritoriul comunei Sendriceni de cel al comunei Hiliseu Horia. Limita de est se afla pe cursul inferior al paraului Intors, ce desparte comuna de municipiul Dorohoi. Limita de sud se afla pe versantul nordic al dl. Gorovei si dl. Masca, si desparte teritoriul comunei Sendriceni de cel al comunei Vaculesti. Limita de sud-est este pe versantul estic al dl. Masca si desparte teritoriul comunei de cel al comunei Vf.Campului. Limita de vest este de asemenea pe versantul de est-nord-est al dl. Masca, vecin fiind comuna Dersca.
    Din punct de vedere geologic, pe teritoriul comunei se intalnesc formatiuni sedimentare de varsta sarmatian inferior (volhinian) reprezentate prin argile, marne, gresii slab cimentate, nisipuri si pietrisuri de varsta cuaternara prezentate in valea Jijiei.

    Relieful asimetric pe directia est-vest este reprezentat printr-o zona inalta in partea de nord-vest, vest prin dl. Pitris-Dersca (350m), dl. Masca (427m). Culmile coboara lin spre vaile paraielor Buhai si Paraul Intors, contactul cu regiunea vecina-Campia deluroasa a Moldovei, mai joasa cu circa 200 m facandu-se printr-o zona de tranzactie cu aspect de cuesta numita Ibanesti si cuesta Dorohoi. Spre est si sud-est relieful prezinta dealuri domoale din zona depresionara Dorohoi-Botosani, cu vai largi, strabatute de ape cu un curs lenes, numeroase iazuri, vegetatie de lunca si balta.
    Pe teritoriul comunei se intalnesc forme de relief create de actiunea apelor curgatoare, de siroire si a torentilor, concretizate prin procese de siroire, eroziune areolara, liniara si torentiala, vai (consecvente, subsecvente), platouri si culmi interfluviale, abrupturi cuestiforme si de eroziune, glacisuri proluvio-coluviale, deplasari de teren, surpari.
    Climatul este temperat continental, intr-o zona de influenta directa a climatului continental al Europei de est, de silvostepa, cu nuanta de padure in jumatatea vestica si nord-vestica. Se pot individualiza o serie de topoclimate, cum ar fi: al platourilor si culmilor interfluviale, de padure in partea de vest, al depreseunii in partea centrala si de est.

    Reteaua hidrografica este formata din doua paraie: Buhai si Paraul Intors cu afluentii Dintievici si Canapiste. Amandoua sunt afluienti ai Jijiei. Apele statatoare sunt reprezentate prin iazuri, ramnice, bulhace de versant si balti. Apele fratice variaza ca adancime in functie de treapta de relief si anume: pe platourile interfluviale panza fratica variaza intre 3-15 m, pe versanti intre 2-8 m, iar pe vaile parailor in albiile majore se afla la mica adancime sau chiar aproape de suprafata solului.

    Vegetatia spontana este caracteristica zonei de silvostepa pe culmile interfluviale din nord-vest si sud. Este reprezentata de plante care fac parte din familiile graminee, leguminoase, crucifere, o serie de arbori si arbusti si o vegetatie de padure de foioase in partea de vest, unde predomina:
  • stejarul,
  • frasinul,
  • ulmul,
  • carpenul,
  • fagul etc.
    Fauna este reprezentata prin mamifere specifice zonei de padure:
  • mistretul,
  • vulpea,
  • harciogul,
  • popandaul,
  • soarecele de camp
    pasari:
  • vrabia,
  • cioara,
  • cucuveaua,
  • porumbelul salbatic,
  • uliu,
  • gaita,
  • cotofana,
  • mierla,
  • graurul.
    Fauna acvatica este reprezentata din pesti:
  • crap,
  • caras,
  • tipar
  • batracieni.
    Invelisul pedologic este format din solri brune si cenusii argiloiluviale formate pe depozite mijlocii si grele si soluri aluvionare in luncile paraielor.
    Resursele subsolice sunt in general nesemnificative. Sunt utilizate pe scara larga argilele comune, nisipurile pentru utilitati casnice (pentru uns, chirpici, caramida).
    Ca aspecte negative semnalam: alunecari de teren, mai frecvente pe unii versanti inclinati: dl. Masca, dl. Pietris, inundatii in luncile paraielor Paraul Intors si Paraul Buhai, eroziunea areolara si torentiala, actiunea apei de siroire, grindina, inzapezirile.
         
    CARACTERISTICILE GEOLOGICE
 
    EVOLUTIA PALEOGEOGRAFICA
    Evolutia paleogeografica a reliefului comunei Sendriceni corespunde evolutiei generale a Podisului Moldovei de Nord. Geologic, teritoriul comunei se incadrea in Platforma Moldoveneasca, care reprezinta continuarea spre vest a Platformei Est-Europene.
    Relieful este specific de platforma, caracterizat print-un fundament cristalin vechi, precambrian, cutat si faliat, scufundat in adancimi din ce in ce mai mari spre vest, pana in apropierea orogenului carpatic (denumit si soclul platformei). Acoperit de o stiva groasa de sendimente, formata din roci paleozoice,mezozoice, si tertiare necutate, cu numeroase si importante discordante stratigrafice intre ele si usor inclinate spre sud-est, in directia de retragere a apelor marine sarmatice (cuaternare).
    Soclul platformei este constituit din formatiuni cristaline de varsta precambriana, inscrindu-se printre primele uscaturi ale pamantului Europei. El a fost cutat si metamorfozat in timpul proterozoicului mediu si este alcatuit, in principal, din gnaise, granitoide, paragnaise plagiclozice, situri magnetice etc., strabatute de filoane de pegmatite, granite roz cu muscovit si biotit, uneori chiar si bazalte, asa cum s-a constatatin forajul de la Todireni, judetul Botosani (V. Bacauanu si colab., 1980).
    I.Gavat si colab. in anul 1963 au aratat ca in structura fundamentului Platformei Moldovenesti se pot deosebi trei zone distincte, din ce in ce mai noi si mai scufundate spre vest si sud. Comuna Sendriceni este situata in cea de-a treia zona, la vest de linia ce ar un localitatile Ibanesti-Botosani-Tg.Frumos-Bacau. Aceasta zona este constituita din sisturi verzi, care reprezinta continuarea in fundamentul Moldovei de vest a formatiunilor existente la suprafata in Dobrogea Centrala (soclul assyntic).
    Fundamentul cristalin este strabatut de mai multe linii de maxime magnetice, legate de eruptii paleozoice, ce s-au produs pe fracturi cristale neregenerate, mascate de cuvertura sedimentara. De altfel, structura de ansamblu indica existenta indelungata a unui regim de geosinclinal, caracterizat si prin prezenta unor miscari orogenetice in proterozoicul inferior si mijlociu (V.Bacauanu si colab.,1980).
    Odata cu aceste miscari care au determinat si o morfologie proprie regiunilor muntoase, se incheie regimul tectonic de geosinclinal, teritoriul transformandu-se intr-o unitate de platforma cu o mobilitate de platforma cu o bobilitate destul de redusa. In concesinta, denudatia activa a modelat intens relieful de orogen, transformandu-l treptat intr-o suprafata structurala putin accidentata, cunoscuta sub numele de peneplena soclului cristalin precambrian, inhumata apoi sub stiva cuverturii de roci sedimentare (V.Bacauanu si colab., 1980).
    Forajele executate in zona n-au iesit din depozitele sarmatice nici la 3000 m., in timp ce la Batranesti (est de Botosani) soclu a fost atins la 1008 m., iar la Frasin (nord de Gura Humorului) la peste 13000 m.
    Cratogenizarea treptata a domeniului podolic si instalarea regimului tectonic de platforma, au facut ca, de la sfarsitul proterozoicului si pana astazi, regiunea sa fie afectata doar de miscari oscilatorii cu amplitudine reduse, dar cu o larga desfasurare in suprafata. Acestea au determinat numeroase transgresiuni si regrasiuni marine ce au dat nastere etajului structural superior al platformei, constituit dintr-o stiva groasa de roci sedimentare necutate, importante discordante stratigrafice.
    In aceasta parte a tarii sunt indentificate trei mari cicluri de sedimentare si anume: proterozuic, cu superior-silurian, cretacic si badenian-levantin, separate de doua importante lacune stratigrafice (devonian-jurasic si paleogen-miocen inferior).
    La sfarsitul proterozoicului superior, peneplena cristalina sufera prima miscare de scufundare generala, care a avut drept rezultat instalarea unei mari epicontinentale ce s-a mentinut pana la sfarsitul silurianului. Cele mai vechi depozite de cuvertura, cu grosimi pana la 600m., sunt constituite din grasii cu conglomerate in baza si cu intercalatii de marne, grasii calcaroase si care in zona comunei Sendriceni se gasesc la o adancime de 650-750 m.
    O usoara miscare de ridicare, care s-a produs la sfarsitul solurianului, a determinat retragerea apelor marine spre sud si vest si exondarea unei mari parti a Platformei Moldovenesti. Astfel, a luat nastere o campie de acumulare marina care, in urma modelarii de catre factorii externi a fost transformata intr-o suprafata sculpturata derivata, postsiluriana si care a fost supusa modelarii pana in cretacicul mediu.
    Al doilea mare ciclu de sedimentare a fost determinat de o noua coborare a suprafetei platformei si de transgresiunea marilor mezocretacice. Sedimentele cretacice, care au acoperit transgrasiv si discordant formatiunile paleozoice ale platformei apartin cenomanianului si senonianului, sunt constituite in principal de calcare marnoase si cretoase cu concretiuni de silex, sub care urmeaza gresii si nisipuri glauconitice, avand grosimi de 200-300m. (la Todireni s-a constatat intre 212 si 520 m. ). Depozitele senoniere sunt constituite dintr-un complex de roci calcaroase cu grosime ce pot ajunge pana la aproape 300 m.
    Incepand cu sfarsitul cretacicului si pana in badenian, cea mai mare parte a teritoriului Moldovei a fost exondata si a evoluat in conditii continentale, timp in care suprafata campiei cenomanian-senoniere a fost intens modelata de denudatie.
    Cel de-al treilea mare ciclu de sedimentare, care a generat partea superioara a cuverturii platformei, corespunde ]n general neogenului. El incepe prin transgrasiunea puternica a apelor marii bandeniere superioare, care s-au intins spre nord si est pana dincolo de granitile tarii noastre, urmata de retragerea lor treptata spre sud-est, din sarmatian si pana in cuaternar.
    Constitutia petrografica este reprezentata, general, prin argile si marne cu alternante de nisipuri, la care se adauga si unele orizonturi subtiri de calcare, oolitice, gresii calcaroase, conglomerate, prundisuri, cinerite andezitice, etc.
Primul badenian, buglovianul s-a constituit etaj al miocenului. Depozitele buglovienesunt constituite din calcare organogen,e deasupra carora urmeaza un faces detritic format din argile si marne, cu intercalatii de nisipuri si chiar prondinsuri. In partea superioara se gaseste un orinzont de calcare grasoase, fosilifere, cu lamelibranhiate, gasteropode, tuburi cu Serpula si briozoare. Grosimea totala a depozitelor bugloviene este de 20-30m. in valea Prutului, ajungand la 650m. in imprejurimile municipiului Suceava.
    Ciclul de sedimentare deschis in badenian se continua, in partea de nord a Moldovei, pana catre sfarsitul volhinianului, cand, regiunea incepe din nou sa fie exondata si modelata de catre angentii denudatiei. Astazi, dupa o perioada indelungata de evolutie continentala, in care depozitele de la partea superioara a reliefului acestei regiuni au fost in buna masura erodate, sarma’ianul inferior are vgrosimi sub 100m. spre Prut ;i de cca. 500m. la vest de valea Siretului.
    Litologic, volhinianul este constituit aproape exlusiv din depozite detritice reprezentate, in cea mai mare parte, prin alternante de argile si nisipuri, la care se adauga unele nivele de gresii si calare oolitice, bentonit si tuf andezitic.
Daca se are in vedere evolutia in timp a volhinianului, asa cum precizeaza N. Macarovic si P. Jeanrenaud (1958), aici se pot separa doua orizonturi: un orizont inferior, alcatuit din argile, marne, nisipuri cu intercalatii argiloase si gresoase.
Catre sfarsitul sarmatianului inferior  si inceputul celui mediu, partea de nord a Platformei Moldovenesti incepe sa fie antrenata intr-o usoara miscare generala de ridicare care in etapele urmatoarele s-a extins pana ce-a cuprins intregul podis.Ea a avut consecinta retragerea succesiva spre sud sud-est a apelor marine (V. Bacauanu si colab., 1980).
In timpul pliocenului se continua evolutia scultpturala a partii de nord si de nord-est a Podisului Moldovei, iar trecerea de la pliocen la cuaternar marcheza inceputul unei noi etape de evolutie, in care se desavarseste infatisarea actuala a reliefului, schitata in partea nordica inca din miocen.
    Accentuarea miscarilor de ridicare din yona carpatica (fara valaha), care s-au reflecat cu singuranta si asupra podisului, ca si factorii de ordin climatic, care au actionat in timpul cuaternarului, au dus la accentuarea fragmentarii reliefului, la adancirea si dezvoltarea vailor, la aparitia unor depozite continentale variate din punct de vedere genetic si litofacial (V. Bacauaanu si colab., 1980).
    Depozitele cuaternare de origine fluviala se intalnesc in cadrul vaii paraului Buhai, Parau Intors si Ghilea sub forma de aluviuni de lunca holocene, constituite din nisipuri , argile, luturi. Ele sunt completate de cuverturi locale si luturi aluviale situate pe interfluvii si pe suprafete slab inclinate, deluviale si proluvio-coluviale.
 
    TECTONICA depozitelor de suprafata in Podisul Moldovei a constituit o problema mult controversata. S-au emis mai multe ipoteze ajungandu-se la ideea ca tot Podisul Moldovei este intretaiat de linii tectonice.
    Cercetarile ulterioare efectuate de catre geologi si geografi (N. Macarovic, I. Gavat, V. Bacauanu si altii) au aratat ca rolul eroziunii si nu a tectonicii si-au pus amprenta in peisajul actual al Podisului Moldovei.
    In afara de existenta miscarilor specifice de platforma (pozitive sau negative), prezentate la evolutia paleogeografica, majoritatea specialistilor sunt de acord cu existenta unor miscari neotectonice actuale, caracteristice mai ales in Campia Moldovei (V. Bacauanu, 1968, I.Dragoiescu, 1974), cu viteza mica, in jur de 2-3mm/an in partea de nord. Dupa parerea noastra, sunt antrenante in miscari tectonice verticale pozitive si depozitele din regiunea vecina cu Campia Moldovei, deci si zona comunei Sendriceni.
 
    SEISMICITATEA zonei in discutie, ca de altfel a intregului teritoritoriu al Moldovei si al tarii, este pusa pe seama cutremurilor noldavice cu focare situate in zona Vrancei (V.Bacauanu si colab., 1980).
    Dupa harta seismica a Romaniei (R.Ciocardel, 1965), zona in care se gaseste comuna are magnitudine de 6 si de respectiv 7 pe scara Richter.

    RESURSELE SUBSOLICE
    Alcatuit in intregime din formatiuni sedimentare cu predominarea argilelor comune, teritoriul comunei Sendriceni nu se remarca prin bogatia unor resurse minerale de prim ordin.
    Depozitele de nisip, in special cele materne, sunt materii prime pentru numeroase ramuri de prelucrare: a sticlei, a ceramicii, a sticlei fine, a prefrabricatelor din beton si din mortar, a carburii de siliciu; sunt de asemenea materiale de baza in constructii, fiind folosite ca agregate in mortate si betoane ori sub alte forme la constructia sistemelor rutiere. Cele mai importante sunt in NV de Dorohoi, satul Iezer (com. Hiliseu-Horia) in apropiere de Padureni. Sunt nisipuri cenusii-argiloase, de varsta sarmatiana, rezerve mari, dar impurificate cu argila. Poate fi exploatat in cariera. Apare la zi in valea Buhai sub un strat acoperit de argila loessoida, de grosimi reduse.
    La Sendriceni (SV de Dorohoi) e un zacamant de varsta sarmatiana, cu rezerve mari, dar impurificat cu argila. Din Dealul Morii (Dorohoi) se exploateaza un nisip care se foloseste la fabricarea sticlei pentru ambalaj.
    Rocile argiloase si loessoide sunt materiale pentru ceramica sau in constructii. Loessul din Nordul Moldovei e de culoare galben-murdar sau brun-roscat si are intercalatii nisipoase. Depuse pe argile volhiniene, este folosit la fabricarea caramizelor. Se gaseste la 2 Km NV de Dorohoi. Spre baza frontului de exploatare e o argila marnoasam, vanata, groasa de 2-7m. Peste acest strat se gaseste o intercalatie fosilifera cu turba, iar spre partea superioara a orizontului, un strat de argila loessoida galbena, cu concretiuni calcaroase in grosime de 2-6m., utilizata in fabricarea caramizilor.
    In cateva puncte de pe teritoriul comunei Sendriceni s-a semnalat marna (huma), utilizata de localnici.
    Pe teritoriul comunei sunt importante panze de pe apa freatica, cantoanele la baza diverselor depozite si la adancimi ce permit explorarea lor in bune conditii. Acestea constituie singura sursa de alimentare cu apa potabila a populatiei comunei si a animalelor din comuna. Sunt de buna calitate in albiile majore ale paraielor din comuna. Cu apa putina si de calitate inferioara se gasesc depozitele deluviale, legate de procesele de alunecare a versantilor: dl. Prosia, dl. Talpan si dl. Gherghel.
    De remarcat aparitia metanului intr-un foraj la limita dintre sarmatian si tortonian, ce a erupt cu presiune si a antrenat fragmente de silex care in miscare au produs scantei, aprizand gazul. A ars cu o flacara de 6-7 m. inaltime, circa 10 zile, apoi s-a stins. Acumularile de metan din apropierea Dorohoiului provin din descompunerea substantelor organice (totusi sarmatianul are grosime redusa deci si acumularile de gaze sunt neansemnate).
 
    CONDITIILE CLIMATICE
 
    TRASATURILE GENERALE ALE CLIMEI
    Teritoriul comunei se incadreaza in timpul de clima temperat-contimentala, intr-o zona de influenta directa a climatului continental al Europei de Est si a curentilor atmosferici de nord-est si nord care patrund nestingheriti, intrucat in calea lor nu se interpune nici un obstacol.
    Influientele climatului Europei Vestice si Europei Centrale sunt atenuate de obstacolul pe care-l reprezinta Carpatii, desi majoritatea precipitatiilor sunt opera maselor de aer care se deplaseaza dintre vestul si nord-vestul continentului.
Infuentele meridionale dinspre sud-vest si sud atenuate de barajul care-l formeza muntii, de unde shi nuanta racoroasa a climei, cu ierni prelungite, o serie de veri racoroase, cu rare deficite de precipitatii.
    Rezulta o interactiune a factorilor clitamogeni, clima comunei prezentand caracteristici care o apropie mai mult de clima pod. Sucevii decat a Campiei Moldovei.
    Relieful cu altitudini relativ coborate, creeaza conditii locale de clima si anume: inversiuni termice in zona de confluienta a paraului Buhai cu paraul Intors. Temperaturi moderate in timpul verii in zona padurii, temperaturi mai ridicate pe versantii adapostiti dinspre est si nord-est folositi pentru cultura pomilor fructiferi si partial vita de vie.
    Situatiile sinoptice ale circulatiei generale atmosferice se succed dupa o periodicitate diferita de la un anotimp la altul, de la un an la altul. In sezonul rece al anului, caracteristic este tipul rece si uscat, cu precipitatii reduse sub forma de zapada, cu ger intens noaptea, provocat de invazia aerului arctic, dar si est european, miscarea maselor de aer facandu-se mai ales pe directia nord-sud. Prezenta maselor de aer in miscare dinspre vest si nord-vest determina crestere temperaturii aerului si a precipitatiilor atmosferice, in cea mai mare parte sub forma de zapada. Sunt situatii cand aerul arctic dinspre vest si nord-vest determina cresterea temperaturii aerului si a precipitatilor atmosferice, in cea mai mare parte sub forma de zapada. Sunt situatii cand aerul artic dinspre nord-est patrunde in palnie peste Campia Romana, iar aerul cald si umed tropical aluneca pe deasupra celui rece, creand ]n Moldova de nord o vreme calda, relativ rece si umeda, cu caderi abundente de zapada (V. Tufescu, 1977). Dinspre sud, aerul cald patrunde mai rar iarna, cand temperatura aerului creste considerabil, zapada incepe sa se topeasca, cad precipitatii, mai ales sub forma de ploaie.
    In sezonul cald, apar situatii sinoptice caracteristice pentru aceasta zona: cand se deplaseaza aerul racoros cu precipitatii si intensificari de vant dinspre nord-vest si nord, cu ploi in averse, uneori de lunga durata, descarcari electrice, uneori cu grindina si cea de si vreme secetoasa, cu cer senin, fara vant, determinata de prezenta unui anticiclon de inaltime in estul Europei, cand pe o varianta sudica se propaga invazii de aer tropical. Pe aceasta schema generala se suprapun si alte situatii care explica variatiile, uneori cu totul neasteptate ale starilor de timp.
    Clima comunei se diferentiaza de cea a municipiului Dorohoi, aflat in apropiere prin temperaturi mai scazute cu 1-1.5 grade iarna si vara, cantitate mai mare de precipitatii, grosime mai mare a stratului de zapada, durata mai mare a zilelor cu inghet.